Problema:

În 2010, se estima că 5000 de persoane trăiau fără un adăpost, dar numărul acesta a crescut fără doar și poate. Pentru aceștia, iarna este provocarea decisivă în lupta cu viața. Pentru ei, în această perioadă, rănile cauzate de ger devin principala îngrijorare, pe lângă lipsa hranei și a adăpostului. Fiecare zi geroasă poate aduce sentința unui final tragic, în fața căreia sunt neputincioși.

Soluția:

Să oferim oamenilor străzii o sesiune de tuns și bărbierit, după un duș cald și un kit material consistent pentru ca aceștia să simță că nu sunt singuri.

Parteneri:

În cadrul acestui proiect ne-am unit forțele cu partenerul Samusocial din România și Bebe Tei, alături de care am putut da contur acestei cauze.

Ce am făcut:

Prin intermediul partenerilor, donatorilor și canalelor prin care am promovat acest proiect:

• Pe 31 ianuarie am fost la centrul de zi al Samusocial din România
• Acolo, aproximativ 32 de oameni ai străzii au beneficiat de un duș și mâncare caldă cât și conserve din partea Samusocial din România
• În cadrul evenimentului, am oferit beneficiarilor o sesiune de tuns și bărbierit, unde doi hairstyliști și-au pus la dispoziție experiența pentru a le oferi oamenilor un aspect îngrijit și confortabil
• Am oferit kit-uri care au inclus pentru fiecare beneficiar în parte: câte un sac de dormit, o căciulă, o pereche de mânuși, un fular, un set de 5 șosete, prăjituri și alte gustări dulci
• Mai mult de atât, beneficiarii au primit ceai cald într-o zi cu ninsoare
• La centrul Samusocial din România am lăsat ceaiuri, șampoane și săpunuri pe care să le ofere beneficiarilor în următoarele luni, oferite de partenerului BebeTei

Am întâmpinat oameni cu sorți și povești de viață emoționante, bătute de timp și de nepăsare:

Oameni care au plecat la muncă în altă țară, unde au lucrat 2 luni fără să-și primească banii. Oameni care și-au pierdut casa în urma împărțirilor dintre frați. Oameni care au crescut fără părinți, văzându-i decedați în fața propriilor ochi. Oameni care trăiesc în grajduri, în garaje, în scări de bloc sau în orice alt loc din care nu sunt izgoniți. Oameni care ne-au învățat că sunt multe nuanțe în spatele lucrurilor pe care le vedem. Oameni care văd kit-ul oferit atât de necesar. Alături de aceștia am plâns, am rezonat, dar am și simțit cea mai mare satisfacție: aceea de a-i vedea zâmbind și trăind o clipă de bucurie, care, sperăm că le-a recâștigat încrederea în oameni și într-un viitor mai bun.